6 iunie 2010

Duminica Sfinţilor Români




Rugăciune către Sfinţii Români

Sfinţilor români, voi, care sunteţi podoaba neamului nostru şi roada lui cea mai de preţ: mucenici, care aţi murit pentru Stăpânul Hristos; ierarhi, care ne-aţi păstorit cu sfinţenie; cuvioşi, care v-aţi nevoit ca nişte îngeri în trup; mărturisitori, care aţi păzit dreapta credinţă; şi voievozi, care ne-aţi apărat Biserica şi neamul, staţi tari, precum aţi şi stat, înaintea tronului lui Dumnezeu, rugându-vă cu lacrimi să ne ierte păcatele şi să ne întoarcă spre toată fapta cea bună.

Noi credem şi mărturisim că
voi
, sfinţilor, care aţi odrăslit din neamul nostru, sau care aţi venit în aceste părţi pentru a ne lumina cu viaţa sau cu moaştele voastre, vă rugaţi cu dragoste pentru noi şi ne sunteţi cel dintâi ajutor în faţa lui Dumnezeu, şi pentru aceasta ne şi rugăm vouă cu evlavie: păziţi-ne împreună cu Maica Domnului, de toate greutăţile şi încercările care se abat asupra noastră; nu de cele ce sunt îngăduite spre pocăinţă şi spre întoarcere la Dumnezeu să ne păziţi, sfinţilor, ci de cele care sunt din răutatea şi invidia vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, şi care sunt mai presus de puterea noastră. Izbăviţi-ne, aşadar, cu rugăciunile şi îndurările voastre, de venirea altor neamuri asupra noastră, de războiul cel dintre noi, de secetă, de cutremur, de foc, de potop, de boală şi de toate necazurile pe care din cauza răutăţii noastre le pătimim.

Că, iată, cu nenumărate păcate Îl mâhnim pe milostivul Dumnezeu: cu uciderea de prunci cea cumplită, cu desfrânarea cea ruşinoasă, cu hoţii şi viclenii şi minciuni, şi îndeobşte cu toată fapta cea rea. Ne-am îndepărtat, sfinţilor, întru totul de Dumnezeu şi de Biserica Sa şi vă rugăm acum să cereţi pentru noi iertare de păcate, chip de pocăinţă şi râvnă pentru toată fapta cea bună. Şi să ne întoarceţi la dragoste pentru Dumnezeu şi pentru Maica Sa şi pentru Biserica cea strămoşească. Ca nu cumva din pricina noastră să fie hulit Dumnezeu printre neamuri, ci mai degrabă să fim un neam întru care să se slăvească Sfânt numele Lui.

Ca astfel, ridicându-ne la cinstea cea dintâi,
să ne închinăm vouă, iubiţi ai noştri Sfinţi români şi să slăvim pe Dumnezeu Cel Unul în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

(Din Acatistul Sfinţilor Români)


Iniţial am vrut să las postarea în forma aceasta: icoana şi rugăciunea; însă nu pot să nu să vă împărtăşesc un lucru: pe lângă bucuria pe care mi-o aduce trăirea Liturghiei rostire cu rostire, act cu act, astăzi, de ziua Sfinţilor români, la finele slujbei, am mai avut parte de încă una: părinţii slujitori, strana şi biserica toată au cântat Deşteaptă-te, române!
Capela Facultăţii de Teologie a răsunat de această mărturisire şi ochii multora s-au umplut de lacrimi. Şi ai mei, bineînţeles!

Pentru jertfa şi rugăciunile Sfinţilor români din toate timpurile, Bunul Dumnezeu să nu ne lase să pierim ca neam şi credinţă!


Un comentariu:

Related Posts with Thumbnails