Scrisori inedite ale Sfântului Luca al Crimeei

La o zi după cinstirea Sfântului Luca al Crimeei, îmi simt sufletul încă prins în binecuvântata sărbătoare a prăznuirii sale. 

Am răsfoit azi cărţulia subţire cumpărată anul trecut şi citită atunci pe nerăsuflate, care cuprinde, pe lângă Acatistul şi viaţa sa într-un rezumat foarte scurt, câteva scrisori trimise de Sfântul Luca unui drag fiu duhovnicesc. 

Ca şi-atunci când am citit prima oară rândurile, n-am putut nici acum să-mi stăvilesc lacrimile, găsind cuvintele Sfântului atât de mângâietoare, atât de duioase, atât de pline de dragoste, de vindecătoare de suflet rănit, atât de...pentru mine! 

Mereu Domnul îmi trimite bucurii pe câte-o cale nebănuită, dar atât de obişnuită: prin câte-o floare, prin câte-un prunc, prin vreo întâmplare, prin prietenia neaşteptată a vreunui om...mi-a trimis şi prin Sfântul Luca, prin aflarea lui ca Sfânt viu şi lucrător şi puternic (părtaş, de-acum, al multor susupine ale mele), un prieten drag şi de nădejde, un rugător smerit, un părinte blând şi bun şi plin de grijă, mereu ocrotind cu rugăciunea şi povaţa pe copiii săi cei neînvăţaţi şi pregetători în credinţă, dar râvnitori să rămână şi să crească în ea.

Aştern citirii, mai jos, una din scrisori şi nădăjduiesc să aflaţi în ea deopotrivă mângâiere, bucurie şi nădejde, pentru dragostea Sfântului Luca şi pentru rugăciunile sale! 

Domnul să te binecuvânteze, iubite frate în Domnul, Serghei!

Nu trebuie să-ţi ceri atâta iertare pentru îndrăzneala - zici tu - ce o ai avut de a-mi lăsa pe ascuns acel pacheţel cu stofă pentru haine, dintr-un material mai bun, nădăjduind frăţia ta că-mi voi comanda o rasă şi o dulamă mai acătării. Poate că o voi face, pentru dragostea ta, fiul meu drag. Dar de va fi aşa, să ştii că voi cere să mă îmbrace în ea doar la înmormântare, pentru că şi hainele ce le am acum, fiind curate, deşi vechi, nu-mi e ruşine a mă îmbrăca în ele.

Întâlnirea cu frăţia ta mi-a pricinuit nespusă bucurie pentru că am văzut că în aceste vremuri crunte, ateiste, când cuvântul lui Dumnezeu se caută a fi înnăbuşit şi strivit în piepturile oamenilor, rodeşte totuşi - şi încă aducând roadă multă - în inimile cele pregătite a-l primi.

Mi-ai spus că ai trecut acest război şi că acolo ai pierdut pe cel mai bun prieten al tău, pe Iura Konstantin Andreevici. Nu te întrista, Domnul l-a luat la El pentru a fi mai deplin în lumina Lui. Aceasta a fost voia lui Dumnezeu cu el. Vă veţi întâlni, iubite Serghei, vă veţi întâlni cu toţii cândva, peste mulţi ani, când eu deja voi fi praf şi tărână...Acum îl ai pe fratele Toma, îmi amintesc de el, m-a ajutat în altar ca paracliser, dimpreună cu Modest şi cu Dimitri. Toma este un om sensibil şi delicat, un suflet nobil, să ai grijă de el că e cam bolnăvicios, iartă-mă, ce să-i faci, deformarea de medic...

Tu acum trecuie să cauţi să te apropii de Dumnezeu cât mai mult prin rugăciune şi prin osteneală. Ţine-ţi pravila pe care o ai şi pe care ţi-a dat-o duhovnicul şi încearcă să-l simţi pe Dumnezeu. Fă orice ca să-L trăieşti pe El, să-L aşezi în inima ta; să se înmoaie inimioara ta, Serghei, copilul meu, de atingerea harului, în fiecare clipă să te gândeşti la cât de mult te iubeşte Domnul şi cât te-a ferit de moarte. Nu numai de moartea trupului, ci mai cu seamă de moartea sufletului, păzindu-te de murdăriile şi de nenorocirile aduse de demoni în minţile oamenilor, mai ales în vreme de război.

Preadulcele Iisus să-ţi fie o permanenţă în gândurile tale, un liman la care revii iarăşi şi iarăşi....Preasfânta Lui Maică de asemena, nu pregeta a o chema în ajutor şi a-i pomeni numele la necaz şi nu numai.

O, copilul meu Serghei, iată, nu ştim ce vremuri vor mai veni. Eu încep să văd din ce în ce mai puţin. 

Minune adevărată este că acum, când apostazia este hrana oamenilor, sunt totuşi oameni care o varsă din gura lor, instinctiv, ca pe o otravă, căutând după hrana cea adevărată şi vie care e cuvântul Domnului! 

Tu ai hotărât să trăieşti afierosit Domnului, chiar dacă vei intra într-o mănăstire, chiar dacă nu. Aşa să fie, eu te binecuvântez pentru aceasta şi tu, peste ani şi ani, când eu voi fi pământ, să-i blagosloveşti la aceasta pe cei ce simt în inima lor această chemare, această harismă. Căci nu toţi pot înţelege starea fecioriei. Doar cei cărora le este dat să înţeleagă, fie prin experienţe amare din trecut, fie prin izbăvirea lor din ispite iuţi şi grozave, cum este izbăvirea din moarte năpraznică. 

Vei vedea, Serghei, copilul meu drag, că vor veni şi vremuri bune, când se vor ridica iarăşi biserici, se vor scrie cărţi, se vor înălţa cântări dar povăţuitori purtători de Duh se vor găsi atât de puţini, încât mulţi îi vor căuta cu disperare mare. Ce va fi atunci? Mare sărăcie duhovnicească...Dar cine va dori după Domnul în acea vreme şi va lupta să-şi păstreze sufletul şi trupul neîntinate, răsplata lui va fi foarte mare...Dar eu nu voi mai fi atunci, dar tu vei prinde acele vremi.

[...]

Serghei, fiul meu, mai scrie-mi şi poate îţi voi răspunde. Nu-ţi promit, pentru că nu văd bine cu ochii aceştia, dar mie îmi place să port corespondenţă. Te port în rugăciunile mele...Mergi pe drumul acesta cu curaj, cu mult curaj. Inima dăruieşte-o Domnului şi El va turna în ea toate vitaminele şi toată energia de care ai nevoie pentru a nu te prăbuşi.
Niciodată să nu-ţi pară greu. Altcineva, iubite frate, cârmuieşte acest univers, nu mai marii lumii acesteia, nu ei...

Curaj, curaj, iubite Serghei, privirea sus, şi vei vedea pe Domnul, când vei plânge, când vei căuta înfrigurat, când vei sângera poate, vei vedea cum El îţi întinde cununi cu mâna-I iubitoare şi mângâietoare...

Cu dragoste multă, 

Luca Voino-Iasenetsky, 1949, aprilie   

 Scrisori inedite ale Sfântului Luca al Crimeei - Editura Sinaxa, 2010

Nota editurii: Scrisorile văd pentru prima dată lumina tiparului (au fost publicate iniţial pe site-ul Război întru Cuvânt). Ele au fost adresate de Sfântul Luca tânărului Serghei, călăuzindu-l pe acesta spre călugărie. După doi ani petrecuţi la Mănăstirea Pskov, fratele Serghei a devenit părintele Selafiil. Spre sfârşitul vieţii, Bătrânul Selafiil s-a nevoit într-o pustie dinlăuntrul Siberiei.
Traducători ai scrisorilor sunt părinţii români care s-au nevoit în regiunea Tomsk din Siberia, avându-l ca stareţ duhovnicesc pe părintele Selafiil. Ei au dorit să rămână necunoscuţi, de aceea nu le putem da numele.