30 septembrie 2012

În fiecare zi la porţile cerului...sau jurnal de vacanţă


Încă sunt cu gândul la vacanţa din care am revenit deja de o lună. Timpul trece cu repeziciune, mă uit la poze şi simt că încă nu m-am desprins de locuri pe de-a-ntregul. Fără efort, în momentele de linişte (de afară şi de dinlăuntru), reuşesc să-mi amintesc locul fiecărui lucru din căsuţa în care am locuit, mireasma aerului dimineaţa devreme, răsăriturile, apusurile, zgomotul mării, fierbinţeala nisipului, rafalele de vânt amestecate cu apă din apropierea stâncilor, bubuitul cu care valurile se spărgeau de ele, cărările întortocheate care te coborau la vreo plajă pustie...

Aparatul foto mi-a fost bun prieten în tot timpul acesta...cu el pe umăr, plimbările pe tărm de după bălăceala în apa caldă "ca leşia" deveneau aproape nesfârşite. Aşa că o să postez un mini-jurnal foto de vacanţă, în reprize, de dragul şi de frumuseţea locurilor, de bucuria de a le redescoperi încă o dată şi încă o dată...a câta oară, oare...?































 
 


 

13 septembrie 2012

Azi. Lui Olimpiu



Cu cât eşti 
mai departe
timpul mi te-apropie
mai mult,
răsturnând
în încremenirea veşniciei
sipetul
cu amintiri răstignite.




















9 septembrie 2012

Drum bun, Alexandra!


Timpul n-a mai avut răbdare...Alexandra a plecat miercuri spre Marea Întâlnire cu Hristos. 
De mâine, ţărâna va înlocui braţele drăgăstoase ale mamei, primind-o în taina ei...



   Nu voi dormi pe totdeauna
când mâna Ta va trece lin
Şi-mi va acoperi, pe-o noapte, 
al ochilor trudit senin.

Nici nu mă voi preface-n umbră
nemaiîntoarsă printre vii,
Când mă vei semăna, pe-o noapte, 
în sânul liniştitei glii.

Nici mă voi nimici-n tărână,
când voi fi pus pe-o vreme-n ea, 
Ci am s-aştept, ca-n altă mamă,
o altă naştere a mea.

Şi-n clipa când cu glasul care
m-ai zămislit cândva din nou
Mă vei chema din aşteptare,
voi fi-nviat de-al lui ecou.

Şi-am să mă-nalţ spre Veşnicia 
ce-am aşteptat-o adormind,
Înmărmurit de strălucirea
a tot ce voi vedea-nviind...

(Nu voi dormi pe totdeauna - Traian Dorz)


Bunul Dumnezeu s-o odihnească cu Sfinţii!



6 septembrie 2012

Poveste cu o fetiţă frumoasă şi o aripă de înger


"A fost odată o minune de fetiţă de numai şapte anişori ale cărei vise s-au frânt..."

Minunea noastră, Alexandra, a plecat ieri spre altă Lumină.
 Prea multă suferinţă într-un trupuşor atât de fragil, prea multă durere într-un sufleţel atât de crud. 
Durere amestecată cu bucurie şi iarăsi cu durere, speranţă, luptă, rugăciune, lacrimă, tăcere...
 Un înger frumos şi alb ca sufetul ei pur şi-a făcut aripa cuib de dragoste şi-a urcat-o acolo unde Bucuria şi Prăznuirea sunt obişnuinţa fiecărei clipe. 

Ne-am dorit din suflet să trăieşti, Alexandra, pui drag!
 O mulţime de oameni s-au rugat pentru tine aşa cum poate nu s-au rugat niciodată pentru cineva! 
O mulţime de oameni buni au întins mâinile şi inimile lor spre voi în încercarea aceasta. Părinţii şi frăţiorul tău s-au rugat şi au nădăjduit cu disperare să te faci bine, însă Domnul a îngăduit să se întâmple astfel: te-a lăsat doar un timp scurt aici, pe pământ - parc-ar fi fost doar o clipă, cât ai spune o poveste cu zâne - şi te-a chemat apoi la El.

Pe cei pe care îi iubim i-am vrea veşnic lângă noi...e cumplită despărţirea şi aporoape nu înţelgem de ce trebuie să se petreacă, de ce atât de curând, de ce...
Fie ca Domnul milei să-i mângâie pe părinţi şi pe frăţior, să le aline prea marea durere...şi vreau să vă rog - pe toţi cei care intraţi aici - să vă amintiţi de leacul ceresc al rugăciunii: pomeniţi-i în rugăciunea voastră pe Dumitru, Gabriela şi Florin (părinţii şi fratele Alexandrei), ca Domnul Dumnezeu să le dea putinţa de-a trece peste această mare încercare.

Am căutat să aşez aici o poză cu Alexandra, printre cele pe care le salvasem de pe blogul ei. Întâi am ales una în care îmbrăţişa doi urşi imenşi de pluş. Zâmbea, dar ochişorii erau trişti şi buziţele purtau încă urmele rănilor lăsate de afte. Atunci, m-am hotărât să pun fotografia pe care am pus-o şi în prima postare despre Alexandra: poza cu inorogul. Ea este Alexandra noastră!


















Odihnă binecuvântată în bucuria lui Hristos, Alexandra noastră, suflet drag!



5 septembrie 2012

Mesager


Abia întoarsă din vacanţă, încerc să fac ordine în lucruri şi poze. Până reuşesc să mă adun şi să postez ceva, trimit un mesager - crainic alb al albastrului celui mai albastru...




















Related Posts with Thumbnails