31 decembrie 2014

Gânduri la sfârșit de an


Nu știu de ce, în ultima vreme mi-a fost greu să scriu pe blog. Parcă nu-mi găseam cuvintele, stările, visele, puterile, liniștile.
Și starea asta nu s-a manifestat doar în virtual, părea că akedia m-a cuprins întru totul. Nu știu dacă a fost vreun motiv anume din cele care-mi vin în minte acum - oboseala acumulată în timp, durerile sufletești din anul acesta, plecarea tăicuțului meu, frământările de la serviciu, nestăruința în rugăciune - sau toate la un loc.
Dar știu sigur că motorul s-a pornit odată cu primirea Sfintelor Taine în ziua de Crăciun...
Ce om mărunt, ce mare Taină! Ce mare frumusețe și bunătate a lui Dumnezeu, câtă copleșitoare bucurie într-un suflet neînsemnat! Ce mare dar, ce minunat, pe măsura Dăruitorului!
Și-mi vin în minte iarăși versurile lui Voiculescu, ce mi-au fost colind de recunoștință:
„În coliba-ntunecată/ din carne și os lucrată/ a intrat Hristos deodată.
Nu făclie ce se stinge,/ nu icoană ce se frânge,/ ci El Însuși, Trup și Sânge...
Coliba cum l-a primit/ s-a făcut cer strălucit/ pe bolta de mărgărit...”

Pentru anul 2014, cuvântul-angajament mi-a fost „curaj”. În parte, am reușit câteva lucruri în sensul acesta și mă bucur, le socotesc realizări și despovărări deopotrivă.
Dacă ar fi să aleg un cuvânt pe care să-l exersez și să-l transform în stare în 2015, acela este „bucurie”.
 Sunt hotărâtă să-mi caut, să-mi îngădui, să-mi primesc, să-mi înțeleg, să-mi trăiesc toate bucuriile. Să le las să se manifeste (cu copilăroasă bucurie:) ), să nu le stânjenesc, să nu le murdăresc, să nu le înghesui în geamantanul cu sentimente și gânduri puse la păstrare „până când mi se limpezește mintea ori sufletul”.
Așadar, anul ce vine vreau să învăț să urc Treptele Bucuriei - după cum minunat întocmite le-am găsit la Ernest Bernea - pas cu pas, descoperire după descoperire, cu răgaz, fără grabă și mai ales cu bucurie!

Treptele bucuriei, lespede cu lespede, așa cum s-au așezat în „Preludii”, volumul cu trei cărți, scrise între 1939 și 1964:

Bucuria de a fi în lume
Bucuria de a cunoaște
Bucuria de a crea
Bucuria de a fi pur
Bucuria de a fi împreună
Bucuria plenitudinii
Bucuria dăruirii


Să fie Bucurie!

sursa - Google



11 decembrie 2014

Aritmetică



Între plecări şi veniri
degetul tău
numără vagoanele
într-o aritmetică simplă.
Aproape dorinţă,
gândul  desface impudic
din bagaje murdare
sensul cuvintelor.







3 decembrie 2014

Gustul copilăriei


Zilele trecute am primit o provocare de la Loredana, despre personajele preferate din desenele animate. 
Am copilărit înainte de 1989, când un film bun de desene animate era ceva rar şi nespus de dorit. De aceea, când am văzut prima dată filmele lui Walt Disney am fost foarte impresionată. 
Dar desenul animat care m-a marcat cu-adevărat, cu care am empatizat perfect şi care mi-e drag şi acum la fel de mult ca în copilărie a fost Heidi, fetiţa munţilor.
Filmul l-am văzut prima oară în seriale de 15 minute cred şi mereu avea drept început un cântec săltăreţ şi câteva imagini, iar cea în care Heidi plutea pe un norişor pufos deasupra satului copilăriei şi-a munţilor ei dragi îmi plăcea grozav! 

Genießen dich! :)









Related Posts with Thumbnails